Creații inovatoare de Elio Lumen

Elio Lumen îmbină simbolistica creștină cu minimalismul contemporan. Picturile lui sunt reduse, lucrate manual, despre ceea ce îi susține pe oameni: speranță, încredere, despărțire și un nou început. Lucrările sunt realizate în acrilic, cu cuțitul de paletă, în tonuri neutre mate și cu accente discrete de auriu. Simboluri recurente – un puț de lumină, apă liniștită, un păstor ocrotitor, o porumbelă tăcută, o cunună, un drum deschis – sunt interpretate într-un mod contemporan: suficient de abstracte pentru a lăsa spațiu, suficient de clare pentru a atinge interiorul. Suprafața tactilă și folosirea intenționată a spațiului negativ creează momente de prezență conștientă: imagini care ancorează, mângâie și fac încrederea palpabilă.

Cum a început totul?

„Mult timp am luminat decoruri de teatru. După o repetiție, luminile din sală au rămas stinse și doar un fascicul îngust cădea pe o suprafață goală – deodată am văzut în el un drum, un fel de „după aceea”. La scurt timp a murit un prieten. Atunci am înțeles cât de mult au nevoie oamenii de imagini care să spună în șoaptă: „Poți duce asta. Va merge mai departe.” Din acest amestec de lumină, liniște și despărțire s-au născut primele mele picturi.”

De ce numele de artist „Elio Lumen”?

„„Elio” sună ca soare, „Lumen” ca lumină. Despre asta este vorba pentru mine: nu despre figuri care „dovedesc” ceva, ci despre lumină ca direcție. Când o bandă de claritate împarte o suprafață, când apa se liniștește sau o formă îngustă de cunună adună privirea, se creează spațiu pentru speranță, fără multe cuvinte.”

De ce un limbaj vizual creștin – și totuși modern?

„Multe simboluri sunt adânc întipărite în noi, chiar dacă nu mergem la biserică: drum, apă, cunună, porumbel, păstor, mormânt gol. Le folosesc într-o formă redusă – ca semne universale pentru mângâiere, nou început și apartenență. Nu mă interesează istoria în sine, ci prezentul: ce mă ajută acum să respir și să merg mai departe? De aceea renunț la patos și spun povestea prin liniște, suprafață și lumină.”

Ce diferențiază lucrările tale de imaginile clasice de biserică?

„Fără ilustrație, fără strălucire de aur ca fast, fără încărcare excesivă. Lucrez cu tonuri neutre mate, spațiu negativ, urme puternice de cuțit și un aur folosit foarte țintit – mai degrabă ca accent discret. Picturile nu ar trebui să domine, ci să însoțească. Funcționează ca o frază scurtă și bună: clară, liniștită, de încredere.”

Ce ar trebui să declanșeze aceste picturi?

„Un moment scurt și bun în cursul zilei. O privire, o respirație, o fărâmă de încredere. Dacă cineva spune: „Pot din nou să dorm”, „Am avut acea discuție”, „Cred că va fi bine” – atunci pictura și-a împlinit scopul pentru care am creat-o.”